Un articol din New Yorker descrie PARADOXUL ROMÂNESC: După ce a văzut aceste lucruri în România, scriitorul american Andrew Solomon a exclamat: UN LOC ORIBIL, dar, totodată, MINUNAT!

Scriitorul american Andrew Solomon, care, în luna iunie, s-a întâlnit cu cititorii din România cu ocazia lansării la editura Humanitas a volumului „Demonul amiezii. O anatomie a depresiei”, povestește într-un amplu articol apărut în cunoscuta publicație americană The New Yorker despre întâmplările prin care a trecut în timpul vizitei sale în țara noastră, de la anularea conferinței despre identitatea gay pe care ar fi trebuit să o susțină la Biblioteca Centrală Universitară din București și până la întâlnirea pe care a avut-o cu copii de etnie romă și modul în care a fost marcat de aceste evenimente.

De asemenea, Andrew Solomon povestește despre strămoșii săi din Dorohoi și vizita pe care a făcut-o în această localitate din România.

Andrew Solomon începe articolul din The New Yorker, intitulat „Gay, Jewish, Mentally Ill and a Sponsor of Gypsies in Romania” (Homosexual, evreu, bolnav mintal și un sponsor al romilor în România”), povestind o întâmplare petrecută în adolescența sa. Scriitorul spune că, în acea perioadă, a întrebat-o pe mătușa sa Rose de unde anume din România provine familia sa, aceasta susținând că nu-și amintește. „I-am spus: «Mătușă Rose, ai trăit acolo până la 19 ani. Cum adică nu-ți amintești?» Ea a spus: «A fost un loc oribil și am fost norocoși să plecăm de acolo. Nu există niciun motiv pentru ca cineva să se întoarcă»”, își amintește Andrew Solomon, precizând că, deși a întrebat-o pe mătușa sa care este numele locului de unde provine familia sa, aceasta i-a spus că nu-și amintește și astfel conversația dintre cei doi a luat sfârșit.

FOTO: The New Yorker

Originile românești

Bunicul din partea tatălui – fratele mătușii Rose, un fermier – a urmat-o pe aceasta în Statele Unite ale Americii, când avea 16 ani, fugind de pogrom și sărăcie, mai scrie Andrew Solomon în publicația The New Yorker. Acesta, spune scriitorul, s-a stabilit în cele din urmă în New York, unde a făcut cravate din resturi de rochie. Astfel, bunicul s-a asigurat că tatăl lui Andrew Solomon va primi o bună educație, iar familia sa a trăit o viață prosperă de atunci.

„M-am întrebat adesea despre viața pe care bunicul meu a lăsat-o în urmă. Probabil, strămoșii mei aveau minți curioase și cuprinzătoare, la fel ca mine și ca tatăl meu și, de multe ori, m-am gândit cum ar fi fost să fim noi și să trăim așa”, mai scrie Andrew Solomon.

De asemenea, acesta povestește despre prietena sa Leslie Hawke, care s-a mutat în România în urmă cu 15 ani și a fondat un ONG, OvidiuRo, pentru a le oferi o educație copiilor de etnie romă.

„M-am alăturat echipei sale, în principal pentru că am văzut o paralelă între opresiunea strămoșilor mei evrei și opresiunea romilor. Ne-am îmbunătățit viețile primind educație din afara României; ei (copiii romi, n.r.) ar putea să și le îmbunătățească pe-ale lor (viețile, n.r.) prin accesul la școlarizare în România”, spune Andrew Solomon în The New Yorker.

Curiozitatea despre strămoșii săi și România a revenit în mintea autorului în momentul în care editura Humanitas a cumpărat drepturile de publicare pentru cartea sa „The Noonday Demon: An Atlas of Depression”, apărută în limba română cu titlul „Demonul amiezii. O anatomie a depresiei”, și a decis să plece într-un turneu de promovare.

„Am văzut o circularitate elegantă în contrastul dintre plecarea în sărăcie a bunicului meu și întoarcerea mea ca autor publicat”, scrie Solomon.

Drumul spre Dorohoi, cu plecare de pe Facebook

Andrew Solomon mai spune că a vorbit pe Facebook cu o verișoară de gradul al II-lea, care i-a spus că ea crede că familia lor provine din Dorohoi, un oraș mic situat în apropiere de granița cu Ucraina.

„O prietenă, genealog amator, s-a oferit să facă cercetări în continuare și a descoperit documente care confirmă că familia mea provine într-adevăr din Dorohoi; bunicul meu și doi frați de-ai săi au călătorit cu vaporul, la clasa a treia, de la Hamburg, în 1990, trimițând după părinții și rudele lor, patru ani mai târziu”, mai scrie Andrew Solomon.

Totodată, acesta spune că editorul său s-a temut că românii s-ar putea să nu fie pregătiți să vorbească despre depresie, însă „cel mai mare scriitor în viață din România, Mircea Cărtărescu, a fost de acord să scrie o introducere și să participe la lansare”, mai scrie Andrew Solomon în The New Yorker.

„Chiar înainte de a ajunge eu în București, cartea era besteseller și, în primele două zile acolo, am acordat interviuri pentru toate cele trei rețele importante de televiziune, pentru Radioul Public Național și pentru mai multe ziare de top”, mai spune scriitorul despre vizita sa în România, menționând că la evenimentul de lansare a cărții sale au fost prezente foarte multe persoane.

„Umbra homofobă a lui Putin”

„Dar totul nu a mers așa de bine cum a fost planificat”, mai scrie Andrew Solomon. Acesta povestește că, înainte de sosirea sa, Leslie Hawke a vorbit cu Florin Buhuceanu, care conduce Asociația ACCEPT, o organizație românească ce susține drepturile homosexualilor, și s-a stabilit ca scriitorul să țină o prelegere despre identitatea gay la Biblioteca Centrală Universitară din București.

„Prietena lui Leslie, Genevieve, (…) a aranjat o întâlnire cu directoarea bibliotecii, care, din ceea ce spun Leslie și Florin, după o discuție foarte cordială de o oră, a confirmat că sala este liberă și ar fi încântată ca dezbaterea să aibă loc acolo. Florin i-a mulțumit pentru curajul de a susține o organizație LGBT, a semnat și a returnat contractul și a publicat detaliile despre eveniment pe Facebook”.

„Umbra homofobă a lui Putin cade asupra Europei de est și, la începutul lunii iunie, Camera Deputaților din România a respins un proiect de lege care ar fi garantat recunoașterea legală a cuplurilor gay, cu 298 de voturi împotrivă, 3 abțineri și doar 4 în favoarea (proiectului de lege, n.r.). În aceeași săptămână, Genevieve a spus că directoarea bibliotecii i-a telefonat furioasă, acuzând-o că a mințit în legătură cu natura dezbaterii și a spus că biblioteca n-ar găzdui niciodată un eveniment în care identitatea gay să fie un subiect de dezbatere. După aceea, ea (directoarea BCU, n.r.) nu a mai răspuns la niciunul dintre multele mesaje pe care Florin și Leslie i le-au trimis”, mai scrie Andrew Solomon în articolul din The New Yorker.

În cele din urmă, Asociația ACCEPT a organizat prelegerea pe 14 iunie, în sala de cinema a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București (UNATC). După discursul său, a urmat o sesiune de întrebări și răspunsuri care a durat aproximativ o oră, iar multe dintre întrebări s-au referit la familia scriitorului, la modul în care a găsit înțelegere din partea familiei și a societății. Mulți dintre cei prezenți au spus că visează să migreze într-un loc unde să găsescă acest tip de înțelegere.

La cimitirul evreiesc

„Prea mulți au descris depresia severă ca un rezultat al opresiunii sociale și câțiva au făcut aluzie la schimbarea locului de întâlnire pentru prelegerea mea ca un exemplu la această problemă. Deși (situația, n.r.) este greu de comparat cu un pogrom, incidentul m-a ajutat să înțeleg cum ar fi fost pentru familia mea să aparțină unui grup pe care majoritatea românilor îl consideră respingător”, mai scrie Solomon.

În același articol, Andrew Solomon povestește despre o vizită, alături de Leslie Hawke, la o fermă de cai din nordul Moldovei, unde au stat peste noapte, „consumând mâncare tradițională și rachiu de mure de casă”, dar și în cimitirul evreiesc din Dorohoi unde au fost îngropați membri ai familiei sale.
„Cimitirul era în stare de paragină – dar la fel era și orice altceva din apropiere de Dorohoi. O vacă rătăcea printre pietrele funerare, dintre care multe erau înconjurate de urzici. Leslie a reperat primul mormânt Solomon. În curând am găsit mai multe, multe ale unor persoane născute după ce bunicul meu a emigrat. Este imposibil să știu sigur dacă acestea sunt rudele mele, dar comunitatea evreiască nu a fost niciodată enormă (există aproximativ 40-50 de morminte ale evreilor în județ) și pare plauzibil ca cei cu numele meu să fie rudele mele. Am pus pietre pe unele dintre morminte (tradiția evreiască spune să pui o piatră mai degrabă decât să aduci o floare) și m-am gândit la acești oameni care ar fi putut să plece și n-au făcut-o. (…) Unul dintre morminte avea o inscripție în memoria unui Solomon care a murit «în mâinile lui Hitler». (…) Am auzit vocea mătușii Rose spunând: «Am fost norocoși că am plecat de acolo». Am sperat să nu aibă dreptate în totalitate, că această parte europeană a familiei va fi cel puțin pitorească, că aș avea un simț surprinzător de identificare cu locul. Nu am știut cât de deznădăjduit aș fi să-mi imaginez ca aș fi prins în acea viață”, mai scrie Andrew Solomon.

Andrew Solomn vorbește și despre situația romilor, spunând că, după ce a văzut cum trăiesc, situația din Dorohoi nu i se mai pare atât de rea. „În timp ce țăranii din nordul României mănâncă prost, romii din Colonia fac foamea, în timp ce țăranii trăiesc puțin, romii arată semne evidente de boală. Țăranii poate n-au grupuri sanitare bune, dar romii n-au deloc; și-au făcut nevoile în pășunile din jur, iar locul mirosea până la cer. În acest moment, ca rezultat al muncii (Asociației, n.r) OvidiuRo, 1.500 de copii romi au parte de o educație timpurie care i-ar putea ajuta să iasă din sărăcie. Am întâlnit acei copii cu ochi luminoși și plini de voie bună și sper ca ei să nu devină ca acei adolescenți morocănoși și adulți cu ochi sticloși care trăiau în mizerie în Colonia”, a scris Andrew Solomon.

Solomon mai povestește că, odată ajuns în Capitală, a fost sunat de Duane Butcher, însărcinatul cu afaceri al Ambasadei SUA la București, care i-a spus că agenția MEDIAFAX a scris despre incidentul petrecut la Biblioteca Centrală Universitară, iar știrea a fost preluată în presa națională. Totodată, acesta a spus că va scrie o scrisoare oficială Guvernului român despre această problemă.

MEDIAFAX a difuzat, pe 16 iunie, un articol în care a fost prezentat punctul de vedere al directoarei BCU, unde ar fi trebuit să aibă loc conferința lui Andrew Solomon, pornind de la mesajul pe care scriitorul l-a publicat pe pagina sa de Facebook.

„Identitatea gay” – toate unghiurile scandalului

„Cartea mea urcă în lista de besteselleruri de aici, din România, dar conferința mea la Biblioteca Națională din București a fost anulată, când conducerea (instituției, n.r.) a aflat că voi vorbi despre identitatea gay. Să nu crezi niciodată că ai câștigat bătăliile”, a scris Andrew Solomon pe Facebook.

Contactată de MEDIAFAX, Voichița Dragomir, directorul adjunct al BCU, a declarat că Andrew Solomon „a fost greșit informat” și că „lucrurile nu au stat așa”.
„Lucrurile nu au stat așa, nu avem absolut nimic cu… nu avem niciun fel de… fiecare este liber să-și facă opțiunile sale. Noi nu am… Ceea ce a fost domnul Solomon informat nu este adevărat. Nu are nicio legătură cu opțiunea dânsului, nici nu am știut despre această opțiune. Noi am aflat de pe Facebook acest lucru ulterior. Nu am știut despre toate lucrurile astea și nu avem de ce să suportăm ceea ce ne acuză unii și alții. Nici nu știu cine ne acuză de fapt și de ce ne acuză. Îmi pare foarte rău. Noi nu am primit niciun punct de vedere oficial din partea cuiva ca să știm că suntem acuzați de ceva. Nu a avut nicio legătură opțiunea domnului Solomon despre care nici nu am știut”, a declarat Voichița Dragomir, care asigură conducerea BCU după ce fostul director general al instituției, Mireille Rădoi, a fost demisă pe 7 noiembrie 2013 de Ministerul Educației.

Întrebată dacă era prevăzută să fie organizată conferința lui Andrew Solomon la BCU și dacă nu a mai fost organizată dintr-un alt motiv, Dragomir a spus: „A fost doar o discuție, a fost o proastă comunicare. Noi nu am semnat absolut niciun contract de comodat sau de parteneriat cu organizatorii. A fost doar o discuție. Că nu s-a finalizat din cauza unei proaste comunicări, a unei proaste abordări…”.

Voichița Dragomir a mai spus că discuțiile privind organizarea conferinței nu au fost purtate nici cu Asociația ACCEPT și nici cu editura Humanitas, ci cu o altă asociație a cărei denumire nu și-o mai amintește. „Tocmai asta este. Lucrurile au fost atât de întortochiate, încât noi am avut discuția cu o altă asociație”, a mai spus Voichița Dragomir.

La rândul său, Asociația ACCEPT a precizat, ca urmare a unei solicitări MEDIAFAX, că BCU a fost solicitată ca partener instituțional de ACCEPT pentru găzduirea unei prelegeri publice susținute de Andrew Solomon, cu tema „Cine suntem – sexualități și identități în secolul 21”, care avea ca punct de plecare volumul „Demonul Amiezii. O anatomie a depresiei”.

Reprezentanții BCU au participat la o întâlnire cu directorul ACCEPT, Florin Buhuceanu, și Leslie Hawke, prietenă și reprezentantă a autorului, în care a fost discutată formal posibilitatea organizării prelegerii lui Andrew Solomon în aula bibliotecii, se precizează în răspunsul Asociației ACCEPT. În urma discuției, reprezentanții BCU au oferit un acord informal și instrucțiuni privind realizarea formalităților pentru a putea beneficia de spațiu.

Scuze din partea lui Mircea Cărtărescu

Parteneriatul ar fi trebuit concretizat prin semnarea unui contract de comodat între ACCEPT și BCU, însoțit de o solicitare formală pentru utilizarea aulei bibliotecii. Ambele documente au fost depuse la sediul BCU de ACCEPT, însă nu s-a primit niciodată un răspuns formal de refuz la solicitarea organizației și nicio explicație ulterioară pentru lipsa de comunicare.

„Ce ar trebui înțeles din asta? O organizație de drepturile omului care apără persoanele LGBT din România nu poate beneficia de un spațiu în cea mai importantă bibliotecă din București? Un eminent scriitor și jurnalist american nu ar trebui să vorbească despre identitate și sexualitate într-o instituție de cultură? Cărțile autorilor gay români și străini vor fi dezavuate în mediul academic și literar din cauza orientării sexuale a scriitorilor?”, a declarat Florin Buhuceanu, director al asociației ACCEPT.

Facebook/Andrew Solomon

„Un loc oribil, dar minunat”

De asemenea, Andrew Solomon precizează în articolul publicat în The New Yorker că Mircea Cărtărescu i-a cerut scuze, în timpul unei întâlniri cu publicul, pentru situația creată. „Putem doar spera că celalte experiențe ale tale în România ți-au arătat adevăratele inimi ale poporului nostru”, a mai spus Cărtărescu.
În finalul articolului, Andrew Solomon spune că, deși România este „un loc oribil”, este, de asemenea, „un loc minunat”.

„Societățile în tranziție reprezintă întotdeauna studii contradictorii. Cum s-a raportat România la evrei, la bolile mintale, la persoanele homosexuale, la romi? Tot ceea ce reprezint pare să atragă prejudecăți aici. Nu am nicio intenție să provoc un scandal, nici n-am anticipat cât de trist mă vor face să fiu cele șase zile de călătorie. Dar nici nu mi-am imaginat valul de bucurie (…). Susținătorii liberalizării sociale într-o țară săracă, conservatoare și religioasă nu sunt la modă. Acele femei cu sape de lângă Dorohoi nu o sprijine niciodată căsătoriilor gay sau pe bolnavii mintali și probabil ele nu agreează evreii sau romii. Dar româna este o limbă latină și românii combină căldura italienilor cu scânteia combativă a slavilor. Mai mulți români au precizat că, întrucât bunicul meu a fost născut acolo, aș putea obține pașaport român și unii chiar mi-au spus să fac asta. Mă gândesc serios la asta. Este un loc oribil și am fost norocoși că am plecat de acolo, dar este, de asemenea, un loc minunat și sunt norocos că m-am întors”, a încheiat Andrew Solomon articolul său din The New Yorker.

Cine este Andrew Solomon

Andrew Solomon, născut în 1963, și-a făcut studiile la Yale și Cambridge și trăiește la New York și Londra. Este doctor în psihologie și scrie literatură de factură politică, culturală, psihologică și de ficțiune. Articolele acestuia apar în mod regulat – cu o largă și diversificată sferă de subiecte despre depresie, artiștii sovietici, renașterea culturală afgană, politica libiană și altele – în New Yorker, New York Times Magazine, Artforum, Travel and Leisure și în alte publicații.

Printre cărțile scrise de Andrew Solomon se numără „The Irony Tower: Soviet Artists in a Time of Glasnost”, „A Stone Boat” și „Far from the Tree: Parents, Children, and the Search for Identity”.